23
Februarie
Duminică/ 18:00
Lehár Ferenc

Dragoste de ţigan

cigányszerelem cover
Abonament pensionar
Operetă



Compusă de Franz Lehár la sfârşitul anului 1909, pe un libret de Alfred Maria Willner şi Robert Bodanzky, opereta povesteşte istoria Zoricăi, o fată de boier, logodită cu Ionel (Gábor), care este nesigură pe sentimentele sale. Acţiunea se petrece în Transilvania în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-un sat de pe malul Cernei. Structura celor trei acte ale operetei reflectă acţiunea, prin titlurile generice: Noaptea logodnei, Visul Zoricăi şi Trezirea.

Premiera a avut loc la Carltheater din Viena în 8 ianuarie, 1910. Succesul vienez i-a conferit operetei o notorietate mondială, astfel că în 17 octombrie 1911 a fost montată pe Broadway la Globe Theatre având 31 de reprezentaţii, iar în Londra premiera a avut loc în 1 iunie 1912, la Daly's Theatre. În Bucureşti opereta a ajuns mai repede, în 23 iunie 1910 fiind reprezentată cu mare success de Compania Lirică Constantin Oţeleşteanu.

 

Lehár Ferenc
Dragoste de țigan
Operetă în două acte


Libret: Alfred Maria Willner, Robert Bodanzky
Traducere: Zoltán Pál
Dramaturg: Ari-Nagy Barbara

 

Dragoján Péter
Regizor tehnic

Conceptie, regizorul spectacolului din Budapesta: Béres Attila

Regia artistică la Cluj este semnată de: Bori Tamás

Sinopsis:

Actul I.:

La logodna Zoricăi cu Ionel (Gábor) este invitat Józsi, un tânăr şi pătimaş violinist ţigan. Acesta o seduce pe Zorica prin sunetul vrăjit al viorii dar, mai ales prin cuvintele şi personalitatea lui. Dându-şi seama că nu cunoaşte aceste sentimente pentru logodnicul său. Zorica îl roagă pe Józsi să o ia cu el, pentru ca să devină liberă şi fericită, refuzându-şi logodnicul, spre consternarea invitaţilor. Frământată de îndoială Zorica, îşi aminteşte de legenda populară conform căreia, dacă va bea din apa fermecată a râului Cerna, îşi va vedea viitorul. După ce soarbe câteva picături, Zorica se afundă într-un somn adânc.

 

Actul II.:

Actul al doilea este Visul Zoricăi, în care ea se vede pe sine înconjurată de şatra de ţigani, campată pe moşia vecinei tatălui său, contesa Ilona. După doi ani de absenţă, Józsi este primit cu bucurie de toţi, pentru că fără vioara sa, evenimentele şatrei nu au mai fost la fel. Zorica observă că nu numai ea se bucură de prezenţa gitanului, femeile şatrei, chiar şi Ilona sunt atrase de el. Îndoiala îşi face loc în sufletul ei, mai ales atunci când, la anunţul Ilonei de a da o petrecere pe moşie, Zorica propune o ceremonie de căsătorie, şi, îmbrăcându-se în costumul tradiţional de mireasă al şatrei, tatăl ei, boierul Dragoján, o reneagă. Pe deasupra, Józsi nu doreşte o ceremonie în biserică. Astfel visul de iubire se spulberă şi Zorica îşi dă seama că nu poate iubi şi trăi astfel.

 

Actul III.:

Actul al treilea prezintă trezirea la realitate. La petrecerea de logodnă fiecare personaj îşi arată adevărata faţă. Józsi, angajat pentru a cânta la petrecere, este asaltat de Ilona şi pleacă dezamăgit, nici el nu se potriveşte lumii acesteia. Trezindu-se din visul revelator, Zorica declară că viaţa de nomad nu este pentru ea, şi acceptă iubirea logodnicului ei.