Kincugi – Arta lucrurilor sparte

Cel mai nou spectacol de stand-up al meu este despre acceptare.

Despre faptul că trebuie să acceptăm că timpul trece – și odată cu trecerea lui, mirosul gunoiului nedus devine din ce în ce mai urât. Și trebuie să acceptăm și că ar fi fost treaba cuiva să-l ducă.

Dar chiar dacă acea persoană încă nu l-a dus, asta nu înseamnă că nu poate fi un om bun. Sau un tată bun. Ba chiar și un soț bun!

Și mai trebuie să acceptăm și că nu totul poate merge așa cum ne-am dori. Că avem zile bune și zile mai puțin bune.

Că să fii tată și soț nu e ușor – dimpotrivă, e muncă serioasă.

Și poate cel mai greu dintre toate: trebuie să ne acceptăm pe noi înșine.

Pentru că, în cele din urmă, suntem toți oameni*.

Dar viața oricum nu e frumoasă pentru că e ușoară!

Atunci, ce o face frumoasă?

Și ce înseamnă, de fapt, „kincugi”?

Despre asta e vorba în acest spectacol. Să nu-l ratați!

(*cu excepția cazului în care acest text este citit de o inteligență artificială – în acel caz, nu se aplică)