Operă în patru acte
Libret: Luigi Illica és Giuseppe Giacosa
Cea mai reprezentativă dintre lucrările lui Puccini - alături de Turandot, Tosca și Madama Butterfly – opera Boema, face portretul tinerilor boemi din Cartierul Latin al Parisului anilor 1840, cu accent pe relația dintre poetul Rodolfo și Mimi, o brodeză fragilă, de o frumusețe serafică. Iubirea lor a fost imortalizată de Puccini în pagini muzicale de o frumusețe sublimă, ce travesează timpul și istoria. În cele patru acte, drama psihologică construită de Puccini pe libretul lui Giuseppe Giacosa și Luigi Illica după romanul Scènes de la vie de bohème de Henri Murger definește prin toate mijloacele artistice stilul operei veriste. Subiecte ce reflectă realitatea crudă, boala, sărăcia, inegalitățile sociale, pasiunile și trăirile puternice, analiza psihologică profundă, sfârșitul tragic sunt ingredientele ce nu lipsesc din opera veristă. În Boema tinerii protagoniști sunt săraci dar bogați sufletește, Mimi este o fată simplă și foarte bolnavă, dar iubirea ei este nemărginită.
Cu participarea corului, orchestrei, ansamblului de balet al Operei Maghiare și a Corului Maghiar de Copii din Cluj
Pregătirea corului de copii - Kálló Krisztián
Sinopsis:
ACTUL I.:
Este ajunul Crăciunului. În mansarda în care locuiesc, poetul Rodolfo și pictorul Marcello suferă de foame și de frig. Atmosfera se animă doar atunci când sosesc ceilalți prieteni și vecini de mansardă, filozoful Coline și muzicianul Schaunard, aducând un coș cu mâncare și vin. Se aud bătăi în ușă. Benoit, proprietarul, a venit să încaseze chiria. Încercând să-i abată gândul de la bani, tinerii îi oferă de băut și îl provoacă pe bătrânul caraghios să vorbească despre aventurile lui de dragoste. Apoi, prefăcându-se indignați de frivolitatea proprietarului, îl alungă scăpând și de astă dată de plata chiriei. Tinerii se hotărăsc să plece la cafeneaua Momus. Doar Rodolfo mai întârzie câteva clipe pentru a termina un articol pentru ziar. Timide bătăi în ușă îl întrerup. Este Mimi, vecina lui, căreia i s-a stins lumânarea. Scuturată de un acces de tuse, tânăra se clatină. Rodolfo îi oferă un scaun apoi, fiecare pe rând, se prezintă. Lumânările s-au stins, dar razele lunii luminează încăperea sărăcăcioasă. Îmbrățișați, Rodolfo și Mimi își mărturisesc dragostea ce i-a cuprins pe neașteptate. Cei doi tineri pleacă împreună către cafeneaua Momus unde prietenii îl așteaptau pe Rodolfo.
ACTUL II.:
Străzile Cartierului Latin sunt pline de lume. De la un vânzător ambulant, Rodolfo îi cumpără lui Mimi o bonetă roz. Fata este prezentată celor trei prieteni care o primesc cu simpatie printre ei. Cu toții se așază în jurul unei mese din cafenea. Pe trotuar trece vânzătorul de jucării Parpignol înconjurat de strigătele bucuroase ale copiilor. În cafenea intră Musetta fosta iubită a lui Marcello. Îmbrăcată într-o toaletă scumpă și elegantă, ea se sprijină de brațul unui bătrânel caraghios, dar bogat, pe nume Alcindoro. Musetta îl iubește încă pe Marcello. Pictorul este și el puternic tulburat de această întâlnire. Ca să-i atragă atenția, Musetta cântă un vals în care își evidențiază grația și cochetăria. Marcello este din ce în ce mai agitat. Simulând o durere atroce la un picior, Musetta îl trimite pe Alcindoro să cumpere o altă pereche de pantofi. Apoi, fără nici o ezitare, ea se aruncă în brațele lui Marcello. Veseli și fericiți, cei șase tineri părăsesc cafeneaua. Nota lor de plată o va achita tot... Alcindoro.
ACTUL III.:
La un han de la periferia Parisului, Mimi a venit să-l caute pe Marcello. Ea îi povestește pictorului cum Rodolfo o ocolește fără motiv. Când apare poetul, Mimi se ascunde. Rodolfo îl anunță pe Marcello că a hotărât să o părăsească pe Mimi. Dar glasul i se frânge și printre suspine tânărul mărturisește adevărul: viața lor mizeră agravează boala de plămâni de care suferă Mimi, iar în aceste condiții, pentru a o salva, el se consideră obligat să-i redea libertatea. Mimi iese din ascunzătoare și fericită se aruncă în brațele iubitului ei. Dragostea lor este la fel de puternică și de sinceră ca în prima clipă. Din han ies, certându-se, Marcello și Musetta care se despart aruncându-și unul altuia, reproșuri. Rodolfo și Mimi evocă zilele lor fericite și amână despărțirea lor până la primăvară.
ACTUL IV.:
Din nou singuri în mica lor mansardă, Rodolfo și Marcello se gândesc la iubitele lor Mimi și Musetta. Sosesc Colline și Schaunard care nu au găsit nimic de lucru. Făcând haz de necaz cei patru tineri încearcă să uite mizeria care îi copleșește. Dar în ușă apare Musetta care anunță că Mimi este jos, grav bolnavă și prea slabită pentru ca să poată urcă singură scările. Rodolfo coboară în grabă. Musetta povestește cum, îndrăgostită, Mimi a dorit să-și mai vadă iubitul pentru ultima oară, căci își simte sfârșitul aproape. Epuizată de efort, Mimi se prăbușește pe un pat. Marcello și Musetta pleacă să vândă o pereche de cercei pentru a face rost de medicamente. Colline își ia adio de la vechea și unica lui manta pe care o va vinde pentru a-și ajuta prietenii. Rodolfo și Mimi își amintesc de clipele fericite. Mica bonetă roz se află în mâinile sărmanei fete. Prietenii revin. Ei i-au cumpărat bolnavei un manșon călduros pe care aceasta și-l dorea de mult. Cu un zâmbet fericit pe buze, alături de Rodolfo, Mimi închide ochii pentru totdeauna.