27
iunie
Joi/ 20:30
Giuseppe Verdi

IL TROVATORE

INTRARE LIBERĂ
Trubadúr
Opera Aperta – Piața Unirii
Operă

 

Operă în două părți

Libret de Salvatore Cammarano după piesa lui Antonio Garcia Guttierez

 

Premiera mondială a operei Trubadurul a avut loc la 19 ianuarie, 1853, pe scena Teatro Apollo din Roma, opera înregistrând încă din prima seară, un succes fulminant.
Deşi în centru atenţiei se află triunghiul Manrico – Leonora – De Luna, eroina principală rămâne... Azucena. Ea este cheia tuturor faptelor şi întâmplărilor, deţinătoarea adevărului suprem, la care ajungem graţie unei muzici deosebite, unor arii ('Di due figli vivea padre beato', 'Il balen del suo sorriso', 'D' amor sull' ali rosee'...), duete ('Mal reggendo', 'Ai nostri monti ritorneremo'...), terţete ('Di geloso amor sprezzato', 'Prima che d' altri vivere'), coruri, toate memorabile.
Autorul dramei care stă la baza operei lui Verdi, Antonio Garcia Gutierrez (1813 – 1884) este considerat lider al mişcării romantice din Spania, cu rol important între dramatiştii iberici ai secolului al XIX-lea. Abandonează studiile medicale din cauze obiective, se dedică literaturii, lucrând în cadrul redacţiei Revista Espanola. Editorul Juan Grimaldi îi acceptă piesa El Trovador (1835), actorii Teatrului de la Cruz refuzând prezentarea acesteia! Un an mai târziu însă, în 1836, Gutierrez va avea succes, piesa văzând luminile rampei pe scena Teatro del Principe de la Madrid, 1 martie.
Un alt capitol important al activităţii sale îl reprezintă diplomaţia, calitate în care a reprezentat Spania în ţări precum Anglia, Franţa, elveţia, Cuba şi Mexic. Revin la activitatea literară, Antonio Garcia Gutierrez lăsând posterităţii peste 60 de opere, de valori inegale e adevărat. Îl reprezintă în timp El Trovador (1835), Simon Bocanegra (1843), Răzbunarea catalană (1864), primele două devenind surse de inspiraţie pentru libretişti, dar şi pentru Verdi.
Salvadore Cammarano (1801 – 1852) a fost unul dintre libretiştii importanţi ai secolului XIX, autor a nu mai puţin de 48 de librete pentru operă! Un număr semnificativ din punct de vedere cantitativ, nu toate rezistând timpului.
A scris pentru compozitorii Saverio Mercadante, Giovanni Pacini, Achille Peri, Vincenzo Battista, Federico Ricci, Egisto Vignozzi, Giuseppe Staffa, Gaetano Donizetti, Verdi. Rezistă timpului, cu brio, 'Lucia di Lammermoor', 'Luisa Miller', 'Il trovatore'. Dintre titlurile mai sus amintite sunt rar, rar de tot puse în scenă 'Roberto Devereux', 'Alzira', 'La bataglia di Legnano'.
                                                                                                                                                                   

Demostene Şofron

 

Spectacolul va avea loc în cadrul festivalului Opera Aperta în Piața Unirii.

 

Distribuție

 

Contele Luna
Țiganul bătrân

 

Cu participarea corului, orchestrei și ansamblului de balet ale Operei Maghiare

Sinopsis:

ACT 1:
În camera de gardă de la Palatul Aragonului, căpitanul Ferrando îi ordonă pe oamenii săi să-l supravegheze pe Manrico, troubadorul și inamicul contei di Luna. di Luna trece cu nerăbdare în afara dormitorului doamnei Leonora, așteptând ca Manrico să sosească.di Luna este îndrăgostită de Leonora, dar este îndrăgostită de Manrico. Într-un efort de a păstra gardienii să nu adoarmă, Ferrando povestește despre istoria contelui. Contele a avut un frate mai mic, care a fost slăbit și bolnav de o femeie țigană cu mulți ani în urmă. Pentru aceasta, regele o condamnase la moarte si ea a fost arsa la mina. În timp ce ardea, îi poruncise fiicei ei, Azucena, să o răzbune. Azucena a răpit copilul și la aruncat în groapa de foc pentru a arde alături de mama ei. Deși oasele copilului au fost găsite în cenușă, regele a refuzat să creadă moartea fiului său. Pe patul de moarte, mulți ani mai târziu, ia poruncit fiului său, di Luna, să caute Azucena.

În camera lui Leonora, îi încredințează prietenei sale, Ines, și îi spune că îi iubește pe Manrico. Deși Ines își exprimă rezervele, Leonora le îndepărtează. Leonora aude vocea lui Manrico afară și se duce afară pentru al saluta.

În întuneric, face o greșeală pentru Luna pentru Manrico, dar, din fericire, Manrico apare curând. Ea se apropie repede de el să-l îmbrățișeze. Gelos, di Luna cere un duel. Manrico acceptă, chiar dacă Leonora face tot ce poate pentru a opri duelul. Cei doi bărbați fug în noapte să lupte.

ACT 2:
La începutul luminii de dimineață, Manrico se află lîngă patul mamei sale în tabăra țiganilor, iar țiganii au auzit cântând corul celebru.

Încă în amintirea plângerii mamei sale de răzbunare, Azucena îi spune lui Manrico o poveste schimbatoare de viață. Ea le spune că atunci când ea a căutat copilul regelui, ea a luat-o în mod eronat propriul copil, la aruncat în groapa de foc. Chiar dacă își dă seama că nu este fiul ei biologic, Manrico îi jură că dragostea pentru ea este neschimbată. La urma urmei, ea a fost întotdeauna iubitoare și credincioasă pentru el. Îi jură pe mama că o va ajuta să caute răzbunare, dar nu a reușit să-l ucidă pe di Luna. Chiar dacă Manrico a câștigat duelul, el îi spune că a simțit că o putere ciudată a venit peste el, împiedicându-l să ia viața lui di Luna. Momente mai târziu, un mesager ajunge să aducă vestea că Leonora, crezând că Manrico a murit, a intrat într-o mănăstire. Hotărâtă să o oprească, îi grăbește lui Leonora, în ciuda obiecțiilor mamei sale.

În afara mănăstirii, di Luna a elaborat un plan de răpire a lui Leonora. Pasiunea sa pentru arsurile ei este chiar mai intensă decât înainte. Pe măsură ce Leonora și călugărițele se îndreaptă spre interior, di Luna își pune planul în mișcare. Cu toate acestea, Manrico sosește exact la timp pentru a salva Leonora, iar cei doi au dat repede mână în mână, scăpând de di Luna și de oamenii săi.

ACT 3:
Di Luna a înființat o tabără nu departe de Manrico și Leonora.

Ferrando îl aduce pe Azucena după ce a găsit-o rătăcită afară. Ea susține că-și caută fiul pierdut. Când di Luna își dezvăluie identitatea, Azucena este surprinsă. În acel moment, Ferrando o recunoaște ca ucigașul fratelui mai mic al lui Di Luna. Di Luna îi ordonă să fie arsă la miză.

Manrico și Leonora sunt îndrăgostiți fericit și sunt pe punctul de a-și da mâinile unul altuia în căsătorie. După cum spun ei jurămintele lor, prietenul lui Manrico, Ruiz, se grăbește să-i spună că Azucena a fost capturată și condamnată să ardă la miză. Manrico oprește totul și se grăbește să-i ajute.

ACT 4:
Când Manrico a sosit în afara închisorii mamei sale, el a fost și el capturat. Ruiz îl aduce pe Leonora în închisoare, unde promite să-l salveze. Nu după mult timp, di Luna sosește. Nu doresc nimic mai mult decât libertatea iubitului ei, ea se angaja la di Luna, dar în secret, ea înghite otravă .

Nu o va lăsa pe di Luna să o aibă.

În celulă, Manrico îi mângâie pe mama sa îmbătrânită, care a început să adoarmă, visând de zile dulce. Leonora sosește și îl îndeamnă pe Manrico să scape. Cu toate acestea, după ce a aflat cum a reușit să facă acest lucru, se simte trădat și refuză să iasă din celulă. În câteva momente, efectele otrăvirii încep să apară și Leonora cade în brațele lui Manrico. Îi spune lui Manrico că ar prefera să moară în brațe decât să se căsătorească cu alt bărbat. di Luna intră în celulă după ce Leonoare moare și își vede corpul fără viață în brațele lui Manrico. El îi ordonă pe oamenii săi să execute Manrico. Azucena apare atunci când vede execuția efectuată și strigă că mama ei a fost răzbunată, pentru că di Luna și-a ucis propriul frate!

Galerie