1800-1940

1792: înfiinţarea primului teatru din Cluj, fiind cel mai vechi teatru permanent de limbă maghiară, care este în măsură să asigure condiţii tehnice scenice corespunzătoare genului de operă, având şi fosă pentru orchestră. Datorită renumitei soprane Dna Déry-Széppataki Róza care între anii 1823-1827 se angajează la Cluj, repertoriul iniţial se îmbogăţeşte treptat cu operele lui Daniel Auber, Vincenzo Bellini, Gaetano Donizetti, Gioacchino Rossini, Franz Weber şi Wolfgang Amadeus Mozart. Este de menţinut, că scena clujeană prezintă operele epocii la scurt timp după premiera lor mondială, ţinând pas cu evenimentele artistice europene. Peste puţin timp, în stagiunea 1859-1860 apare la Cluj un gen nou: opereta, câştigând popularitate sporită în defavoarea operei. La începutul noului veac teatrul are în repertoriu cele mai de seamă opere şi operete care figurează în repertoriul marilor scene lirice.

Începutul secolului XX însă aduce schimbări şi în teatru: clădirea nu mai face faţă cerinţelor tehnicilor noi de scenă, sala de spectacole devine şubredă, astfel este sortită demolării. Se începe o construcţie nouă, modernă în baza proiectelor cunoscuţilor arhitecţi austrieci Fellner şi Helmer. În această clădire azi îşi desfăşoară activitatea Teatrul Naţional şi Opera Română din Cluj.

O eră nouă constituie perioada între anii 1905-1932 în care trupa este condusă de admirabilul om de teatru dr. Janovics Jenő, figură marcantă a scenei clujene, care pe lângă piese de teatru (proză) cooptează în repertoriul existent balete, opere, operete şi alte piese muzicale de Giacomo Puccini, Gioacchino Rossini, Pietro Mascagni, Richard Wagner, Bedřich Smetana, Johann Strauss, Lehár Ferenc şi alţii.

În 1910 îşi deschide porţile a doua scenă pe malul Someşului, iniţial concepută să găzduiască reprezentaţii în timpul verii. După primul război mondial trupa teatrului de limbă maghiară este nevoită să se mute în acest edificiu.