Georges Bizet
Carmen
Operă în patru acte
Libret: Henri Meilhac și Ludovic Halévy după Prosper Mérimée
Cu participarea corului, orchestrei, ansamblului de balet al Operei Maghiare și a Corului Maghiar de Copii din Cluj
Pregătirea corului de copii - Fábián Apolka, Kálló Krisztián
Sinopsis:
ACTUL I.:
Într-o piață din Sevilla, nu departe de o fabrică de țigări, soldații corpului de gardă privesc plictisiți forfota mulțimii. Apare tânăra țărancă Michaela (soprană) care îl caută pe Don José, dar acesta va sosi pentru următorul schimb de pază. Michaela pleacă, dar va reveni mai târziu. Câteva semnale de trompetă anunță schimbarea gărzilor care atrage atenția trecătorilor. În curând piața se umple cu lucrătoarele de la fabrica de țigări printre care se află și Carmen (mezzo-soprană), frumoasa țigancă, permanent înconjurată de admiratori (arie – Habanera). Singurul care nu-i acordă atenție este soldatul de gardă Don José (tenor) pe care nu-l impresionează nici cântecul, nici dansul plin de temperament al fetei. Totuși, înainte de a se reîntoarce în fabrică, Carmen îi aruncă lui Don José o floare pe care acesta, uimit de îndrăzneala, dar și de frumusețea fetei, pe care de-abia acum o observă, nu se poate abține să n-o ridice. Michaela revine, găsindu-l pe Don José singur și îngândurat. Ea îi aduce vești de la mama sa care locuiește singură, într-un sat din apropiere. Amintirile locurilor natale trezesc în sufletul lui Don José sentimente de nostalgie și dragoste (duet). După plecarea fetei, Don José este hotărât să împlinească dorința mamei sale ca să se căsătorească cu Michaela.
Din curtea fabricii se aud țipete. Scandalul a fost provocat de către Carmen, care a lovit-o cu cuțitul pe una dintre lucrătoare. Căpitanul Zuniga (bas) îi ordonă lui Don José să o aresteze pe vinovată. Cu mâinile legate, Carmen vorbește, cântă și dansează (arie – Seguidilla), folosindu-și tot farmecul pentru a-l cuceri pe tânărul soldat care, în cele din urmă, o lasă să fugă. Planul celor doi era să se întâlnească mai târziu, la hanul lui Lillas Pastia, dar pentru abatere de la îndatorire, Don José va fi arestat.
ACTUL II.:
La hanul lui Lillas Pastia, petrecerea este în toi (Cântec gitan). Sosește toreadorul Escamillo (bariton) care este sărbătorit pentru ultima sa victorie și care povestește despre viața lui plină de primejdii, dar și de bucuria celui care învinge în aclamațiile mulțimii (arie). Escamillo este fermecat de frumoasa Carmen, dar declarațiile sale de dragoste sunt respinse cu răceală. Deocamdată Carmen îi este credincioasă lui Don José pe care îl așteaptă. Acesta este și motivul pentru care ea refuză să-și însoțească prietenii contrabandiști care se pregătesc să pornească din nou pe cărări ascunse de munte (cvintet). Din depărtare se aude chemarea înflăcărată a lui Don José. Exuberantă, Carmen cântă și dansează numai pentru el. Dar, sunetul goarnei ce-i cheamă pe soldați la cazarmă pentru apel o întrerupe. Furioasă Carmen îl alungă pe tânărul soldat, ironizându-i simțul datoriei. Don José scoate de la piept floarea pe care Carmen i-o aruncase la prima lor întâlnire, acum ofilită, dar care îl însoțise și între zidurile reci ale închisorii, și îi declară dragostea sa pătimașă și sinceră (arie). Carmen profită de acest moment de slăbiciune și îi sugerează să părăsească armata pentru a deveni, alături de ea, contrabandist. Revoltat de această propunere, Don José se hotărăște s-o părăsească dar, la ieșirea din cârciumă, se întâlnește cu Zuniga, care revenise de dragul Carmencitei. Orbit de gelozie, Don José trage sabia împotriva superiorului său. Contrabandiștii chemați în grabă reușesc să îi despartă. Pentru Don Jose mai există acum o singură scăpare: fuga cu Carmen și prietenii ei alături de care, în afara legii, va reuși să-și păstreze libertatea (scenă și cor).
ACTUL III.:
La adăpostul nopții, Frasquita (soprană), Mercedes (mezzo-soprană), Don José, Dancairo (bariton), Remendado (tenor) și ceilalți contrabandiști se strecoară cu grijă prin trecătorile munților. Simțind că sentimentele lui Carmen față de el au pălit, Don José, ajuns dezertor și contrabandist, suferă cumplit. Într-adevăr, gândurile lui Carmen, pentru care dragostea și credința nu însemnau mare lucru, se îndreaptă către viteazul Escamillo. Dorind să fie din nou liberă, ea îi sugerează lui Don José să renunțe la felul lor de viață și să plece, dar acesta, într-o violentă izbucnire de mânie și gelozie, o amenință cu moartea.
Carmen și prietenele ei își ghicesc viitorul în cărți. Pentru Carmen, acestea prezic moartea (aria cărților). Sosește Michaela care, credincioasă dragostei sale, a reușit să ajungă până în aceste locuri singuratice pentru a-l salva pe Don José (arie). Apropierea unor pași o sperie și o determină să se ascundă. Apare Escamillo mânat de pasiunea pentru Carmen. Între el și Don José are loc o scurtă luptă cu cuțitele, dar însăși Carmen intervine. Escamillo pleacă mulțumit nu înainte de a-i invita pe toți la viitoarea coridă din Sevilla. Michaela este descoperită. Don José se vede nevoit să o urmeze aflând că mama sa e pe moarte.
ACTUL IV.:
E zi de sărbătoare la Sevilla. Mulțimea se pregătește să-l aclame pe Escamillo într-o nouă coridă. Acesta apare zâmbitor alături de Carmen, care este acum iubita lui. După ce toreadorul intră în arenă, Carmen, neascultând sfatul prietenelor sale, acceptă să vorbească pentru ultima oară cu Don José. Acesta încearcă prin toate mijloacele – de la declarația de dragoste până la amenințarea cu moartea – să o convingă să revină la el.
Carmen îl respinge cu dispreț, apoi cu furie, dorind să scape cât mai curând și să ajungă în tribunele din care se aud strigătele spectatorilor care îl îmbărbătează pe Escamillo, îi aruncă în față inelul primit de la el. Înnebunit de gelozie Don José o ucide cu o lovitură de pumnal, mărturisindu-și apoi fapta în fața tuturor.