Care a fost prima ta impresie despre această poveste?
Este un musical tipic european central, care se deosebește de stilul tradițional de pe Broadway. Aș putea spune că are o amprentă profund „maghiară”, reflectând acea mentalitate specifică a „distracției prin lacrimi”. Este o poveste minunată despre loialitate, curaj, prietenie și umanitate într-o lume lipsită de umanitate; o lucrare esențială ce transmite solidaritatea față de cei marginalizați, dezavantajați și cei care își caută identitatea într-o lume schimbată, având credința în puterea salvatoare a artei și muzicii… O operă muzicală ce radiază prin iubirea empatică și primitoare, care, pentru mine, definește în mod autentic umanitatea.
Este a doua oară când regizezi musicalul Undeva în Europa la Opera Maghiară. Ce s-a schimbat din 2013 până acum?
Lumea din jurul nostru. Din păcate, istoria pare să se repete. În prezent, un război se desfășoară aproape de granițele noastre, iar indiferența și inumanitatea domină lumea. Dacă întrebarea se referă la cât de mult s-a schimbat spectacolul față de prima reprezentație din urmă cu 12 ani, aș răspunde că, sper eu, în profunzime. Din motive financiare, decorul și costumele vor rămâne, în mare parte, aceleași, așadar, din acest punct de vedere, spectacolul este asemănător. Diferența ar putea consta în drumul parcurs până la spectacol. Chiar și în varianta inițială mi-a fost clar că o producție de succes poate lua naștere doar atunci când, în cadrul procesului de repetiții, se formează o echipă autentică din copii, la fel ca în poveste. De aceea, la fiecare întâlnire am pus un accent conștient pe acest aspect.
Avem un scenariu excelent și o partitură pe măsura acestuia din toate punctele de vedere. Povestea abordează teme morale extrem de serioase. Este vorba despre copii care au fost lăsați orfani și fără adăpost de războiul mondial. Ce face această viziune asupra lumii cu totul unică?
Faptul că prezintă nu doar ce poate distruge războiul, ci și cum omul se poate renaște – chiar și cu prețul unor sacrificii – în situațiile ce par fără ieșire. Muzicianul umanist, singuratic și retras, care se ascunde de grozăviile lumii, transformă un grup sălbatic de tineri într-o echipă solidară. Și viceversa: compozitorul dezamăgit și amar, Simon Péter, își regăsește credința în viață prin iubirea și dăruirea copiilor. Astfel, deși povestea este tragică, ea deschide o cale de ieșire din disperare și susține ideea unei vieți pline de sens și demnitate.
Cum ai caracteriza tonul actual al spectacolului?
Povestea a devenit mai dulce-amăruie pentru mine, iar accentul s-a mutat de la musical la drama muzicală. Tot mai important devine ce îi face pe personaje să vorbească, cum ajung să treacă de la cuvinte la muzică pentru a se exprima. De exemplu, personajul lui Hosszú: la început nu-i pasă de nimeni, ci doar încearcă să își salveze propria piele. Însă, pe măsură ce tot mai mulți îl urmează, își dă seama că trebuie să își conducă tovarășii – să își asume responsabilitatea și pentru viața lor. „Viața, timpul” își repartizează rolurile.
Libertatea, umanitatea și, desigur, muzica sunt valori care, indiferent de epocă, definesc identitatea noastră. Acestea pot asigura universalitatea acestui musical, indiferent de vremurile în care trăim.
Interviu realizat de Tóthfalusi Hajnal
