Opera ,,Rigoletto" nu a fost scos niciodată din repertoriu, deoarece antieroul cu stil de viaţă libertin, eroina naivă, asasinul plătit, lipsit de suflet şi bufonul de la curte cu soarta tragică fac parte din personajele cele mai vii, cele mai pline de viaţă ale tuturor operelor – graţie muzicii lui Verdi învăluită de o strălucire şi o lumină permanentă. Aria ducelui, ,,La donna è mobile” (Femeia e schimbătoare) este cea mai cunoscută, însă întreaga operă Rigoletto este o paradă a pieselor şi ariilor de operă devenite populare, punctul culminant fiind cvartetul din actul III, ,,Bella figlia dell’amore”: cele trei personaje principale şi Maddalena îşi dezvăluie sentimentele contradictorii într-un cântec de o tandreţe tulburătoare. Caracterele personajelor nu sunt creionate de o singură arie, ci sunt construite şi luminate de întreaga evoluţie a operei, întreaga creaţie artistică concentrându-se în jurul personajului Rigoletto, ,,în exterior slut şi grotesc, dar în interior plin de pasiune şi dragoste” (cu cuvintele lui Verdi).
GIUSEPPE VERDI
RIGOLETTO
Operă în trei acte
Libret scris de F. M. Piave după drama lui Victor Hugo
Sinopsis:
Actul I.:
Rigoletto, bufonul cocoșat de la curte își bate joc de contele Ceprano, deoarece soția sa este curtată de desfrânatul duce de Mantua. Mai mulți curteni îl sfătuiesc pe Ceprano să se răzbune. Contele Monterone îl trage la răspundere pe duce pentru seducerea fiicei sale, de aceea este aruncat în închisoare, nu înainte însă de a-l blestema pe bufonul care l-a batjocorit. În drum spre casă, Rigoletto este oprit de Sparafucile, un ucigaș plătit care își oferă acestuia serviciile. Gilda, fiica lui Rigoletto își întâmpină cu dragoste tatăl îngrijorat care îl cere ferm să nu părăsească singură casa. Fata nu-i dezvăluie că în secret se întâlnește cu un student din oraș, despre care bineînțeles nu știe că este ducele deghizat. Curtenii se adună la casa lui Rigoletto pentru a răpi fata, despre care cred că este iubita acestuia; bufonul le dă crezare, le dă voie să fie legați la ochi, pentru ca apoi, fără știrea și voința sa, să participe la răpirea propriei sale fiice.
Actul II.:
Ducele află cu bucurie că Gilda a fost adusă în palat și se grăbește să o consoleze. Bufonul realizează între timp că cei care au plănuit răpirea au fost chiari curtenii, și aleargă în palatul ducal să-i tragă la răspundere. Cea mai chinuitoare teamă a lui Rigoletto este confirmată atunci, când Gilda, cu fața arzând de rușine, îi cade la piept plângând. La rândul lor și curtenii iau la cunoștință cu stupoare cine este defapt ,,iubita" bufonului; actul se încheie jurământul de răzbunare rostit de Rigoletto.
Actul III.:
Rigoletto și Gilda duc la taverna lui Sparafucile, aflată la marginea orașului. Rigoletto l-a angajat pe acesta să să-l ademenească acolo acolo pe duce și apoi să-l ucidă. Gilda nu știe nimic despre toate acestea, ea încă îl iubește pe acest bărbat care a părăsit-o. Rigoletto o întreabă ce ar simți dacă i s-ar dezvălui adevăratul caracter al ducelui, după care o duce la geamul tavernei de unde ea vede cum ducele îi face curte cu insistență Maddalenei, surorii lui Sparafucile. Fata se îndrăgostește imediat de duce, și își înduplecă fratele să-i cruțe viața, în locul lui să-l ucidă pe cel dintâi trecător care pășește în tavernă. Sparafucile îi predă lui Rigoletto sacul cu cadavrul victimei, însă înainte de a-l arunca în râu, bufonul aude din îndepărtare cântecul ducelui. Își dă seama că a fost trădat, rupe sacul și zărește chipul fiicei sale rănită de moarte. Implorându-l s-o ierte, Gilda moare în brațele tatălui său. Blestemul lui Monterone s-a împlinit.
