Flautul fermecat

Sinopsis:

ACTUL I.:

Atacat de un balaur, prinţul Tamino strigă disperat după ajutor, apoi îşi pierde cunoştinţa. El va fi salvat de trei Doamne însoţitoarele Reginei Nopţii. Acestea, după ce omoară balaurul, pleacă să vestească stăpânei lor cele întâmplate. Deschizând ochii, Tamino îl zăreşte alături pe Papageno, un personaj ciudat, un fel de om-pasăre, îmbrăcat într-un veşmânt pestriţ alcătuit numai din pene. Luându-l drept salvatorul său, prinţul îl îmbrăţişează cu recunoştinţă. Papageno, mincinos, începe să se laude cu "faptele sale de vitejie". Drept pedeapsă pentru minciunile lui, cele trei Doamne îi închid gura cu un lacăt. Apoi, ele înmânează lui Tamino un medalion cu portretul Paminei, fiica Reginei Nopţii care se află prizonieră, păzită cu străşnicie de către temutul preot al lui Issis, Sarastro. Tamino se îndrăgosteşte de imaginea prinţesei şi promite că o va elibera. Printre tunete şi fulgere, apare însăşi Regina Nopţii într-un veşmânt bogat presărat cu stele. Ea îl imploră pe Tamino să-i scape fata din mâinile lui Sarastro. Regina dispare. Cele trei Doamne îi redau lui Papageno glasul şi îi oferă un joc de clopoţei. Şi Tamino primeşte un dar, un flaut fermecat care îl va ajuta să treacă prin încercările iniţiatice la care va fi supus. Pe tărâmurile lui Sarastro, Pamina este chinuită de crudul maur Monostatos, care îi face insistente declaraţii de dragoste. Papageno se întâlneşte cu Pamina într-una din sălile palatului, se sperie de ea apoi, recunoscând-o, îi vorbeşte prevenind-o că va fi în curând salvată de prinţul Tamino.
Curând, Tamino înţelege că a fost minţit. Sarastro, departe de a fi un vrăjitor rău, este un om luminat, animat de cele mai bune intenţii. El a luat-o pe Pamina din împărăţia răului şi a întunericului pentru a o salva, îndepărtând-o de influenţa nefastă a mamei sale Regina Nopţii. Papageno şi Pamina sunt fugăriţi de Monostatos şi de slujitorii lui. Păsărarul însă sună din clopoţeii fermecaţi, iar urmăritorii încep să danseze devenind astfel inofensivi. Sarastro îl pedepseşte pe maur pentru purtarea lui. Apoi, el îi desparte pe cei doi tineri, Pamina şi Tamino, care s-au îndrăgostit, avertizându-i că vor fi supuşi unor grele încercări menite a dovedi tăria sentimentelor lor.

ACTUL II.:

Înconjurat de preoţii săi, Sarastro, marele preot, invocă zeii, pe Issis şi Ossiris, rugându-se pentru reuşita tinerilor. Tamino este gata să înfrunte orice încercare. Papageno ar renunţa, dar perspectiva de a-şi dobândi şi el o soţie îl face să-şi schimbe hotărârea. Părăsiţi într-un loc întunecos şi sumbru, cei doi tineri sunt supuşi la proba tăcerii. În ciuda semnelor disperate ale lui Tamino, guralivul păsărar va încălca interdicţia. În acest timp, Monostatos încearcă din nou s-o silească pe Pamina să-i împărtăşească dragostea. Apare Regina Nopţii care îi cere fiicei sale să-l ucidă pe Sarastro şi în acest scop, îi dă un pumnal. După plecarea Reginei Nopţii, Monostatos revine şi înfuriat de un nou refuz, încearcă s-o ucidă pe Pamina. De astă dată intervenţia lui Sarastro o salvează pe fată. Pamina cere îndurare pentru mama ei. Plin de demnitate, Sarastro îi aminteşte că sentimentul josnic al răzbunării nu a poposit niciodată în ţinutul lui.
Tamino şi Papageno se află acum într-o grotă întunecoasă. În faţa lor apare o bătrână urâtă şi zbârcită care îl asaltează pe Papageno cu declaraţiile ei de dragoste. Păsărarul o alungă şi se repede la o masă îmbelşugată apărută nu se ştie de unde. Tamino dă glas cu ajutorul flautului său fermecat dorinţei de a o vedea pe Pamina. Tânăra apare, dar tăcerea lui Tamino, care încă nu a primit dezlegarea de a vorbi, o îndurerează profund.
În templu, preoţii aduc laude dârzeniei lui Tamino. Acum urmează cea mai grea încercare. Tânărului i se cere să-şi ia rămas bun de la Pamina. În acest timp, Papageno visează la mult-dorita soţie.
Tamino şi Pamina au ieşit învingători din toate încercările la care au fost supuşi. Exasperat, Papageno cedează insistenţelor bătrânei din peşteră care, spre marea lui surpriză şi bucurie se transformă într-o fată frumoasă cu trupul acoperit, ca şi el, cu pene.
Regina Nopţii împreună cu Monostatos şi cu cele trei Doamne sunt personajele alungate pentru totdeauna din împărăţia lui Sarastro. Corul intonează un imn închinat luminii în care se glorifică triumful binelui asupra răului. Tamino şi Pamina sunt uniţi de marele preot Sarastro.